Genul LIRIC

– cuprinde totalitatea operelor care predonimă subiectivitatea, exprimarea directă a sinelui;
– numele acestui gen lterar (lat., gr. lyra -liră) provine din faptul că în Grecia antică recitarea poeziei era însoțită de acompaniamentul lieri (instrument muzical);

– structurarea textului în strofe și versuri este dominată de genul liric, deși nu neapărat specifică. Este valorificată muzicalitatea limbajului, realizată prin elementele de prozodie (ritm, rimă, măsură), dar și prin figuri sintactice (repetiții refrene) sau de sunet (aliterații, asonanțe);
– vocea textuală este doar o convenție numită eul liric sau eu poetic, care poate apărea în diverse ipostaz: îndrăgostitul, revoltatul, gânditorul, contemplatorul etc.;

– modul dominant de expunere este monologul liric (adresat sau nu), dar poate apărea și descrierea;
– subiectivitatea se exprimă la nivel lexico-gramatical prin mărcile eului liric: pronume, adjective pronominale și verbe la persoana I, verbe la persoana a II-a, substantive în cazul Vocativ (în cazul lirismului de tip adresativ);

-limbajul este sugestiv și expresiv, folosindu-se într-o măsură mai mare imaginile artistice și figurile de stil, cuvinte cu sens figurat;
– există multe specii lirice, atât în literatura populară, cât și în cea cultă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s