•Activitatea economică este rezultatul participării simultane si/sau succesive a numeroși agenti economici care interacționează;

•Activitățile lor economice se finalizează în bunuri economice.

•Unitățile economice își desfășoară activitatea în cadrul diviziunii muncii și sunt autonome. (diviziune= împărțire de sarcini a atribuțiilor)

•CLASIFICARE:

după genul de activitate la care participă, unitățile economice se grupează pe sectoare economice astfel:

  • Societăți comerciale nefinanciare, ÎNTREPRINDERI, care produc bunuri si servicii- marfă, însă nu de natură financiară;
  • INSTITUȚII FINANCIARE, care se mobilizează și repartizează disponibilitățile financiare;
  • ÎNTREPRINDERI (societăți) de ASIGURARE ce garantează o despăgubire în caz de realizare a unui risc;
  • ADMINISTRATIILE PUBLICE, care produc servicii nemarfare pentru colectivități și redistribuie veniturile (statul, ministere, primării, armata, școlile etc)
  • ADMINISTRȚII PRIVATE care produc servicii nemarfare (nu au marfă) pentru populație (aici intră: partidele politice, cultele religioase, sindicatele etc)
  • MENAJE (gospodăriile) care utilizează, consumă bunuri pentru satisfacerea nevoilor. Aici distingem menaj individual și menaj colectiv (comun).
  • EXTERIORUL, format din unități rezidente care au relații economice cu agenti economici din alte state/țări. Ex: comertul cu fructe exotice, cereale, petrol, armament etc.

Legăturile, tranzacțiile sau transferurile realizate între unități în decursul unei perioade (de regulă, 1 an/12 luni) se numesc fluxuri economice.

•După natura lor, distingem:      – FLUXURI REALE (materiale)

                                                    – FLUXURI VALORICE (monetare)

Totalitatea fluxurilor economice dintr-o economie formează circuitul economic.

•ECONOMIA NATURALĂ ȘI ECONOMIA DE SCHIMB

•După modul în care oamenii au acces la bunurile economice, distingem: econ. naturală,econ. de schimb

Economia naturală este aceea în care trebuințele fiecăruia și ale comunității sunt satisfăcute prin consumul de bunuri obșinute prin activitate proprie fără a apela la schimb.

Economia de schimb (marfară) este aceea în cadrul căreia accesul la bunurile economice se realizează indirect, prin intermediul schimbului.

Bunurile care fac obiectul schimbului ajung de la producător la consumator prin vânzare-cumpărare.            

Condițiile cumulative ale economiei de schimb sunt:

  • diviziunea muncii
  • autonomia, independența producătorilor

Economia de schimb este preponderentă; ea se prezintă mai ales ca economie de piață.

•CE ESTE ECONOMIA DE PIAȚĂ?

Economia de piață este o economie de schimb caracterizată prin:

  • predominanța proprietății private;
  • alocarea resurselor prin mecanismele pieței;
  • prețul se formează liber pe piață, pe baza cererii și ofertei;
  • relații de concurență;
  • motivația participării la viața economică este realizarea propriilor interese;
  • existența statutului democratic.

ECONOMIA este o știință care studiază comportamentul uman ca o relație între țeluri (scopuri) și resursele rare care au întrebuințări alternative;

ECONOMIA studiază modul în care oamenii decid asupra alocării resurselor limitate în vederea satisfacerii cât mai bune a nevoilor.

Din punct de vedere al problemelor studiate, știința economică include:

microEconomia –studiază problemele economice din perspectiva agenților economici individuali (producători și consumatori) și implicarea pe diferite piețe;

macroEconomia  -studiază problemele economice din perspectiva societății în ansamblu.